Ultima zăpadă a acestei ierni se cerne peste ce a fost altădată Hala şi peste muncitorii veniţi să-i dea jos rămăşiţele. Se sfîrşeşte astfel o lungă agonie. Din nou se vede politica Primăriei de a impune faptul împlinit. Dacă din 2006 se preconiza să treacă pe acolo diametrala Nord-Sud, visată nu numai de şoferi, ci şi de cine vrea să fie votat de ei şi de cîte un arhitect ambiţios, pînă în octombrie 2010 nu se demolase nimic. Masacrul care a urmat, înlăturînd nu numai partea dreaptă din Buzeşti şi încă mult în spatele ei, aşa încît spre gară se întinde cel larg maidan ca să ajungă, pe lîngă defunctul Hotel Stănescu, pînă în faţa fostei Politehnici, s-a oprit numai după ce strada Berzei a ajuns ca Lindenstrasse sub bombele americane. Agresiunea a fost dovedită ca ilegală în cursul desfăşurării acţiunii ONG-urilor care au replicat cu manifestaţii şi cu procese invariabil cîştigate. Prea tîrziu pentru a mai putea împiedica distrugerea unor monumente istorice – „categoria B!“ răspunde furios arhitectul-şef al oraşului, ca şi cum el ar fi acolo doar ca să protejeze categoria A… Întreruperea ofensivei cu buldozere n-a durat decît o lună şi jumătate, în vara anului 2011. Fazele acestui război au fost înregistrate în Dilema veche. Cel mai grav rezultat al luptelor în al căror centru Hala era numai un trofeu simbolic este că partea stîngă din Buzeşti, atîta cît mai păstrează faţadele înzorzonate din primele zile ale secolului trecut, e practic condamnată, cum o arată anunţurile de închiriat pentru nişte clădiri avariate şi părăsite. Ceea ce urmează să se ridice în locul lor şi la capătul străzii Mircea Vulcănescu, unde se vor construi nişte blocuri înalte, îi dă dreptate cuiva care spunea: „Această stradă va deveni o Victorie a Socialismului.“ Fiindcă mentalitatea celor care l-au servit cu credinţă pe Ceauşescu nu a dispărut.

DE ACELASI AUTOR O invitaţie la apăra