"PUZ-ul pe care l-am avizat miercuri este o bucată din PUZ-ul aprobat în 2008. Accentele de înălţime figurează şi în PUG". Ce este această aiureală? Explicaţia pe care o dă arhitectul Sorin Gabrea, preşedintele Comisiei Tehnice de Urbanism a Capitalei, pentru aprobarea construirii unui bloc de 20 de etaje, pe spaţiul verde de la intersecţia Răzoare. Iar el ar mai fi adăugat câteva niveluri, fiindcă "sunt direcţii din care înălţimea nu este bine percepută". Nu se înţelege mai nimic din puz-pug-ul verbal al arhitectului şef, care pare să nu aibă pregătite argumente pentru avizarea ridicării unui turn pe o treime dintr-o zonă verde, sfidând legea (Art.71 din Ordonanţa 114/2007). Aşa că trimite la aşa-zisele "accente de înălţime", cuprinse, de principiu, în planul urbanistic general, pe care însă comisia sa le-a dedicat în 2011, prin planul zonal, proprietarului antreprenor al terenului, mărind cu 12 la sută suprafaţa construibilă, acceptată în 2008. Singurul său regret este că blocul nu va fi destul de înalt, încât să-l admire din birou. Şi uite aşa se mai distruge un spaţiu verde în cenuşiul Bucureşti.
Ce i-a scăpat lui Nicolae Ceauşescu în materie de sluţire a Capitalei au desăvârşit primarii şi arhitecţii-şefi din ultimii 20 de ani, care au jonglat cu PUG-ul şi PUZ-ul, după interesele clienţilor şi ale lor personale. Un "accent" pus peste P+2, cât este înălţime legală în unele cartiere exclusiv de case, costă 10 000 de euro şpagă, dar merită, fiindcă un etaj în plus înseamnă încă patru apartamente de vânzare şi niciun deranj pentru constructorul care şi-a înghesuit blocul pe 300 de metri pătraţi, suindu-l în capul vecinilor. Nu există zone protejate de asaltul imobiliar şi de lăcomia puzpugilor, până şi pe spaţiile verzi, unde construcţiile sunt interzise prin lege, indiferent de regimul juridic al acestora, se toarnă beton, cu derogare. În ultimii ani, s-a
