Fără investiţii în domenii strategice – infrastructură, industrie sau exploatarea resurselor naturale, ţara noastră riscă să se blocheze în forţa centrifugă a crizei economice. Din acest punct de vedere, proiectele mari, de importanţă strategică, trebuie asumate de către stat: extragerea şi exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, explorarea gazelor naturale din şisturi, exploatarwa zacamintelor de cupru, Cuprumin, Moldomin, extracţia şi exploatarea metalelor rare, Roşia Montană şi marele proiect de reindustrializare a României. Referitor la revenirea subiectului Roşia Montană în atenţia opiniei publice, eu consider că România are nevoie de acest proiect. Peste 70% din beneficiile proiectului rămân în ţara noastră. Numai din redevenţă şi participaţie statul roman va încasa peste un miliard de dolari. La bugetul de stat vor ajunge peste 2,3 miliarde de dolari numai din taxe şi impozite. În economia românească vor intra alte 2,9 miliarde de dolari bani plătiţi către furnizori şi forţa de muncă. În total vorbim despre 5,2 miliarde de dolari care vor alimenta economia României. În plus, nu trebuie să uităm despre factorul de multiplicare. Industria extractivă are cel mai mare factor de multiplicare în economie în comparaţie cu celelalte industrii. Deci, vorbim despre o dezvoltare atât pe orizontală, cât şi pe verticală – stimularea activităţilor economice conexe, vorbim despre alte taxe şi impozite atât de la operatori economici, cât şi de la forţa de muncă. Industria extractivă la Roşia Montană va avea impact naţional, nu doar local. Acest lucru trebuie să îl înţeleagă cei care se opun proiectului. Astăzi responsabilitatea Parlamentului este mare în ceea ce priveşte asumarea acestui proiect de investiţii. Trebuie să recunoaştem că această foarte importantă structură a statului,oriunde in lumea civilizata si democratica ia deciziile cele mai importante. Ca o parale