Parisul, Oraşul lumină, ar trebui să aibă librării la tot pasul, dar nu are. Cu toate acestea, negoţul cu cărţi nu e în faliment. Dispariţia librăriilor vine, paradoxal, cu profit pentru toată lumea – editori, comercianţi şi cumpărători – pentru că noile formule de distribuire a cărţii, bazate pe o foarte eficientă circulaţie a informaţiilor, au sporit câştigul prin ieftinirea parcursului.
În 1990, la New York, trebuind să-i aduc unui medic din Bucureşti un tratat de chirurgie, am colindat cele mai mari librării, gândind că îl pot cumpăra într-una dintre ele. Inocenţa mea în materie l-a determinat pe un vânzător în etate să-mi explice în ce chip se vindeau în Statele Unite cărţile cu tiraje dedicate unui public bine parcelat: prin comenzi la editor şi prin poştă. Interesaţii fiind răspândiţi în toată lumea, o distribuţie tradiţională prin librării era sortită eşecului. Important era ca publicul să capete informaţia, livrarea fiind treaba unor firme specializate.
Internetul a devenit astăzi partenerul ideal al editorilor de pretutindeni. Recent, în Anglia, a început să funcţioneze o reţea de editare de un tip aparte, de neimaginat până de curând chiar şi pentru autorii de literatură ştiinţifico-fantastică. De fapt, e vorba despre o reţea de oficii modeste ca prezenţă, unde poţi comanda pe loc dintr-un depozit digital de titluri oricare dintre cele câteva sute de mii disponibile. După numai o jumătate de ceas, primeşti din atelierul adiacent exemplarul comandat, tipărit şi el tot digital. Tirajul, prin urmare, va fi exact cât cererea. Costul pe exemplar e, într-adevăr, mai mare decât al aceleiaşi cărţi tipărite în zeci de mii de copii, însă e fapt că persoana care cere cartea chiar are nevoie de ea. Câştigul e la timp şi la accesibilitate şi justifică sporul de cost.
Ţin minte că, prin anii ’80, într-un magazin sătesc