Lumea arabă s-a confruntat cu un an de schimbări majore, care au condus la prăbuşirea regimurilor tunisian, egiptean şi libian şi în care preşedintele yemenit a fost nevoit să transfere puterea, relatează AFP şi Mediafax, prezentând situaţia în fiecare dintre ţările afectate de aceste evenimente.

TUNISIA

Pe 17 decembrie 2010, un vânzător ambulant se autoincendiază la Sidi Bouzid, în zona central-vestică, şi declanşează o mişcare de contestare, care se extinde ulterior în toată ţara, soldată cu 300 de morţi. La 14 ianuarie, preşedintele Zine El Abidine Ben Ali se refugiază în Arabia Saudită, după ce a deţinut puterea timp de 23 de ani.

Pe 12 decembrie 2011, Moncef Marzouki, un acerb opozant de stânga al regimului lui Ben Ali, este ales preşedinte al Adunării Constituante, dominată de islamiştii din cadrul Ennahda, formată în urma scrutinului de la 23 octombrie. Numărul doi din ierarhia acestui partid, Hamadi Jebali, este însărcinat să formeze Guvernul.

EGIPT

Data de 25 ianuarie 2011 marchează debutul manifestaţiilor care vor mobiliza sute de mii de persoane, mai ales în Piaţa Tahrir din Cairo. Pe 11 februarie, Hosni Mubarak, aflat la conducerea ţării de aproximativ 30 de ani, predă puterea armatei. Aproape 850 de civili au fost ucişi. Fostul preşedinte este judecat de la 3 august pentru reprimarea revoltei şi corupţie.

Ţara este angajată într-un proces electoral pentru alegerea Parlamentului, care se extinde pe mai multe luni şi a cărui primă fază a fost marcată de o puternică dominaţie a islamiştilor.

LIBIA

Proteste faţă de regimul colonelului Muammar Kadhafi izbucnesc la jumătatea lui februarie, în estul ţării. Contestarea, reprimată violent, se transformă în război civil. În martie este lansată o operaţiune de către Washington, Paris şi Londra, sub mandat ONU, a cărei comandă este preluată ulterior de către NATO. Rebelii