Puţine mai amintesc astăzi de strălucirea de altădată a casei boiereşti ce aparţinea vornicului Done şi apoi familiei Celibidache
În centrul Romanului, la intersecţia cu Strada Veronica Micle se formează un mic parc, unde retrasă de la artera principală întâlnim o venerabilă clădire, care în ciuda aspectului său ponosit îşi păstrează cu demnitate importanţa de altădată. Casa boierească remarcabilă prin simplitatea detaliilor arhitecturale este sufocată de blocurile de şase-şapte etaje care o înconjoară pe trei laturi. Mutilată de hoţii care fură fier vechi şi cărămidă, este o altă victimă a statutului juridic incert, a lipsei fondurilor şi a dezinteresului autorităţilor locale şi/sau naţionale, iar din 2005 a proprietarilor. Zilnic, din clădirea monument se desprind bucăţi de tencuială. Primăria a luat însă măsuri, trotuarul a fost înconjurat de bandă galbenă şi a fost pusă o tăbliţă care îi avertizează pe trecători: "Atenţie, pericol de prăbuşire!".
Clădirea este înscrisă în lista monumentelor, cod NT-II-m-B-10649, cu numele vornicului Done, dar este cunoscută de locuitorii Romanului ca fiind casa Celibidache, întrucât aici s-a născut în 1912 unul dintre cei mai valoroşi dirijori ai secolului XX, maestrul Sergiu Celibidache.
Nu se cunoaşte anul exact al construcţiei, însă aceasta prezintă mai multe etape, tehnica fiind caracteristică atât secolului XVIII, cât şi secolului XIX. Cel mai probabil, pivniţele cu două niveluri datează din secolul XVIII, iar parterul din prima jumătate a secolului XIX, întrucât în 1825, când a intrat în posesia vornicului Grigore Done, acesta a făcut unele transformări. Probabil în 1885, clădirea a fost cumpărată sau moştenită de un anume boier Stan, care avea pământuri la Boteşti, în apropierea Romanului şi care a făcut de asemenea unele reparaţii.
Sunt multe poveşti despre cum a ajuns în
