Viorel Coţoiu este un artist al penelului, un pictor neînţeles într-o lume confuză,reflectând trecutul şi prezentul într-un viitor apropiat,evadând din viitor în prezent. Este un poet al pânzei. Artistul s-a născut în 19 septembrie 1962 la Reşiţa. Copilăria, şcoala, inclusiv liceul le-a făcut în Bocşa, oraş în care de altfel locuieşte. Şcoala de arte o urmează la Reşiţa, specialitatea pictură-clasa profesorului Petru Kneipp. Spre bucuria mea, la această şcoală am fost colegi de clasă. Între 1986-1990, învaţă pictura bisericească cu Gheorghe Costiurin. Execută restaurări de pictură în ulei la biserica din Domaşnea cu Dan Caceu. Pictează în frescă biserica Săraca şi biserica din Vălişoara, situată la doi kilometri de Caransebeş. La Berecsău pictează biserica folosind tehnica în ulei.

În 1993, câştigă concursul Institutului de Artă din Timişoara, unde din 1990 era student la secţia pictură, clasa profesorului Romul Nuţiu, promoţia 1996. Preferă compoziţiile,se apropie de linia bizantină în ulei şi cu tempera pentru liniile folosite mai ales în compoziţii exprimând o dinamică aparte, încercând să se apropie de poezia picturii. Artiştii pe care îi admiră sunt Brâncuşi şi iconarii bizantini.

Din 1982 participă la numeroase expoziţii personale şi de grup. De asemenea, a participat la mai multe tabere de creaţie. Din anul 1997 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.

Într-o seară am stat de vorbă,la un pahar de vin, cu un artist, un om deosebit, prietenul meu Viorel Coţoiu. Soarta a fost mai aspră cu el, în primul rând probleme grele în sânul familiei, apoi trăind într-o lume care l-a înţeles târziu...pornind de jos, urcând treaptă cu treaptă pe altarul artei a reuşit să-şi îmblânzească propriul lui destin. Ca fapt divers desenează cu ambele mâini la fel de bine. Pictorul Viorel Coţoiu lucrează mult şi din