E a doua zi când nu mă mai doare piciorul. Am intrat în a treia săptămână de când nu alerg. Ar trebui să spun că mi-a fost dor de alergare, dar adevărul e că nu-i simt lipsa atât de mult.
Am avut dureri foarte mari, iar ameninţarea că aş putea să stau pe bară o perioadă îndelungată m-a făcut să-mi reprim dorinţa de fugă.
Am avut timp să-mi dau seama că nu pot trăi fără sport. Mi se pare că sportul e singura şi ultima legătură cu natura, cu ce ar trebui de fapt să fac. Adică să trăiesc şi să muncesc în aer liber. Dar e prea târziu.
Viaţa modernă se desfăşoară în cutii luminate artificial. Mâncăm chestii ciudate despre care nu ştim mare lucru şi nici nu prea vrem să aflăm.
Sportul a rămas ultimul refugiu, ultimul loc în care ne putem confrunta cu limitele noastre, unde ne mai putem descoperi şi unde ni se spune adevărul. Nu poţi să te minţi când joci fotbal, când alergi, când joci tenis. Eşti ceea ce eşti, mai bun sau mai slab. În lumea civilizată ne putem minţi că suntem mai buni decât suntem cu adevărat, mai harnici sau mai generoşi. Nu urlă nimeni la tine în birou că eşti zgârcit cum urlă când greşeşti o pasă pe terenul de fotbal.
Cu toate că nu mi-a fost dor de alergare, mă voi bucura când voi porni într-o nouă aventură.
E a doua zi când nu mă mai doare piciorul.
E a doua zi când nu mă mai doare piciorul. Am intrat în a treia săptămână de când nu alerg. Ar trebui să spun că mi-a fost dor de alergare, dar adevărul e că nu-i simt lipsa atât de mult.
Am avut dureri foarte mari, iar ameninţarea că aş putea să stau pe bară o perioadă îndelungată m-a făcut să-mi reprim dorinţa de fugă.
Am avut timp să-mi dau seama că nu pot trăi fără sport. Mi se pare că sportul e singura şi ultima legătură cu natura, cu ce ar trebui de fapt să fac. Adică să trăiesc şi să muncesc în aer liber. Dar e prea târziu.
Viaţa mode
