România poate rezista fără gaze din Rusia cel mult o iarnă şi, eventual, anul următor. Dacă se sistează importurile de ţiţei, mai mult de jumătate din cantitatea de carburanţi dispare de pe piaţă. Energia convenţională, în special cea termo, se bazează în mare parte pe centrale învechite şi care au mari probleme de mediu, iar lipsa strategiilor din sectorul energetic îngreunează în viitor producţia  de curent.

Speranţele pentru scăderea dependenţei de importurile energetice se leagă de descoperirea unei pungi de gaze în Marea Neagră, a extinderii către zone controversate, precum cea a exploatării gazelor de şist, de continuarea avântului regenerabilelor şi a investiţiilor la centrala nucleară de la Cernavodă şi la hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti. Dar acestea nu vor rezolva pe deplin problema. În astfel de condiţii, autorităţile ar trebui să viseze mai puţin la independenţă şi să se concentreze mai mult pe măsurile ce ar trebui luate pentru a opri declinul resurselor energetice.

În ultima perioadă, oficialii celei mai mari companii energetice din România, Petrom, în frunte cu directorul general executiv, Mariana Gheorghe, au avansat de mai multe ori cifre îndrăzneţe şi au vehiculat de fiecare dată conceptul de „independenţă energetică”. Pe fondul unei mari descoperiri de gaze în Marea Neagră, care poate creşte cu aproape 50% rezervele certe ale ţării, aceştia susţin că un necesar anual de investiţii de 3-4 miliarde de euro, asigurat atât de mediul privat, cât şi de autorităţi, va ajuta România să obţină respectiva independenţă. Abordarea este contrazisă de foarte mulţi actori din piaţă, pentru că o astfel de idee, spun ei, este utopică. „România poate fi independentă energetic doar o scurtă perioadă de timp, întrucât va fi nevoită la un moment dat să importe materii prime. Gândiţi-vă ce s-a întâmplat în timpul conflict