Iaşiul a început curajos, dar s-a tăiat după golul marcat parcă prea rapid, iar Steaua a revenit
Steliştii s-au pripit când au început să înşire victoriile în Liga I. Au omorât competiţia, dar şi pasiunea suporterului obişnuit. Şi, să fim serioşi, Ghencea o fi casa Stelei, dar într-o duminică ploioasă, pe un stadion acoperit doar pe sfert, şi Ion Alecsandrescu se bucura să vadă 5.000 de oameni în tribune, ca aseară.
Pe acorduri de „Lăcătuş, Lăcătuş!“, omagiu adus legendei ce şi-a sărbătorit zilele trecute data naşterii, apar nişte fumigene roşii şi albastre. Pe teren, steliştii joacă într-o culoare ciudată, un bleu spălăcit care ne-a tot bulversat sezonul ăsta dintr-un moft al unui om care face apel la tradiţie doar atunci când are nevoie. Iar istoria spune clar: acasă, Steaua joacă în roşu şi albastru. Aşa ar trebui. Dar să trecem la fotbal.
Iar în start, superioritatea este a Iaşiului. Cu un pressing dur, undeva la 30-40 de metri de poarta lui Tătăruşanu, băieţii lui Ciobotariu strică circulaţia Stelei. E drept, Prepeliţă nu e Pintilii, iar greşelile olteanului le permit oaspeţilor să gâtuie construcţia roş-albastră. Şi presiunea pusă de moldoveni e răsplătită rapid. Chipciu se încurcă de Chiricheş la marginea careului, e deposedat de Mitic, iar singura soluţie a şeptarului stelist e un cârlig agăţat de umărul adversarului (14). Claudiu Tudor e la var şi bate cumva ca Lăcătuş în 86, tare şi sub bară, dar fără să se mai ajute de transversală (15). 0-1!
Chipciu, gol şi assist
Reghe schimbă rapid, cu Tănase în locul lui Râpă, iar Steaua revine la conducerea jocului profitând şi de retragerea ieşenilor. Până spre finalul reprizei se joacă haotic. Tănase dă semnalul cu un şut puternic, respins de Irimia (40), iar Chipciu nu-l învinge pe portarul ieşean, deşi a şutat de două ori de la 3 metri (44), dar îl lasă într-o