Evenimentele recente de la Chisinau au schimbat semnificativ modul in care trebuie sa ne raportam la Republica Moldova. Trebuie sa renuntam la cateva marote proprii si sa intelegem mai bine ce se intampla. Am fost acolo in cele cateva zile de proteste si am avut multe momente cand mi s-a incretit pielea pe maini. E emotionant sa auzi multimea cantand "Desteapta-te, romane!". Sau sa lasi in urma oameni care striga "Romania/Romania!" si "Europa/Europa!". Inteleg si impartasesc emotiile. Dar acum este momentul sa ne adunam. Politica oficiala de pana acum – incercam sa deschidem usa Europei pentru Moldova si ne vom reuni in UE – trebuie sa fie ajustata.

In primul rand, trebuie sa intelegem corect realitatea de acolo. Iar realitatea este ca Voronin e un autocrat popular. Dupa opt ani de conducere, partidul sau este in continuare cel mai votat. Comunistii au facut regulile in favoarea lor si au abuzat de putere la aceste alegeri. Dar ne iluzionam daca vom crede ca Voronin e un fel de Ceausescu care sta sa fuga cu elicopterul. Are sprijin popular si controleaza ferm aparatul de stat. Trei sunt sursele popularitatii sale: nostalgia, cresterea economica si intretinerea sperietorii etnice.

Nostalgicii voteaza aproape instinctual un partid al comunistilor, doar pentru acest nume. Acesti oameni, in general batrani, au fost loviti crunt de caderea economica din anii ‘90. Conform Bancii Mondiale, 88% din moldoveni cazusera atunci sub pragul de saracie. Propaganda comunistilor le aminteste de acele vremuri: ne votati sau veti primi iar pensii si salarii in magiun si conserve. Un alt element al nostalgiei este ordinea. Cum imi spunea cineva recent la Chisinau, inainte de 2001 nu puteai sa treci seara prin parcuri, iti dadeau in cap. Guvernarea lui Voronin a curatat criminalitatea in stil sovietic. Cel care imi spunea povestea de mai sus nu voteaza cu Voron