De o săptămână, fosta gară regală Mogoşoaia şi-a deschis porţile pentru toţi românii. La peronul rezervat odinioară membrilor familiei de Hohenzollern sau soţilor Ceauşeştilor opresc acum 13 trenuri. Ce-i aşteaptă pe călătorii care coboară în gară nu sunt, însă, deloc „condiţii de lux”.
E puţin peste ora 20, iar pe peronul de la Gara Bucureşti - Băneasa nu se-aude decât vuietul stins al vântului şi o haită de maidanezi cum urlă înspre direcţia trenului ce trebuie să ajungă în 12 minute dinspre Mangalia. Ne spune asta un impegat de mişcare, care verifică ora pe telefonul mobil, căci deşi suntem în gară, niciun ceas nu merge. Pe panoul de afişare al plecărilor şi sosirilor nu stă scris nimic, iar angajaţi care să ofere informaţii nu găseşti decât la un birou CFR aflat la jumătate de kilometru distanţă.
În gară e doar o cameră prăfuită, cu sobă de teracotă într-un colţ, despre care presupunem că ar fi o sală de aşteptare. Pare că nu a mai fost vizitată de ani buni. Ca să nu cauţi în zadar casa de bilete, eşti informat, printr-o bucată de hârtie lipită pe geam de faptul că tichetele de călătorie se cumpără din tren.
„E cam bizar locul”
Şuieratul rapidului de la Mangalia se aude strident şi, câteva secunde mai târziu, trenul trage obosit în gară. Coboară la început doar controlorul şi un mecanic. Toţi tinerii din tren care veneau de la mare, cu privirile arse, se uitau nedumeriţi de ce a oprit trenul. „Ce e asta, iar o haltă?”, vociferează prin geam un puşti.
Până la urmă, trei tineri decid să coboare. „Nu am ştiut că opreşte şi aici. M-am gândit să cobor pentru că am socotit că ajung mai repede acasă din Băneasa decât din Gara de Nord”, explică Sergiu, unul dintre călători. „Am văzut o uşă prin spatele sălii de aşteptare prin care am vrut să ies, dar am văzut că e blocată. E cam bizar locul”, ţine el să completeze.
