Gabriela Caraiani (12 ani) a fost cea mai tânără participantă

Crosul We Run Bucharest organizat ieri dimineaţă de Nike şi ProSport în Piaţa Charles de Gaulle a atras o participare record.

Undeva în afara Bucureştiului. Zbârnâitul telefonului îi dă trezirea cu trei ore înainte. Ca-n vremurile în care adversarele o zăreau cu binoclul. Bea un ceai, îşi îndeasă pantofii într-un săculeţ de grădiniţă şi mintea-i zboară către un spital din centrul Capitalei. N-a copleşit-o niciodată pesimismul şi nu se va întâmpla asta nici azi. Circa o mie de oameni debordează de energie în aşteptarea ei. O percep drept campioana de la Sydney sau doamna care...

Undeva în apropierea Parcului Herăstrău. Rafale de vânt şuierătoare, atmosferă uşor tensionată, siluete ce execută exerciţii împănate cu acrobaţii. Momentele premergătoare evadării din rutina zilnică. E ziua în care laptopul refuză să se deschidă, cheia maşinii nu mai intră în contact, iar raionul plin de calorii e non-stop închis. "Am băgat în mine ca într-o cazarmă", spune cu o voce gâtuită un domn potrivit de statură. Şi sare ca pe arcuri! De fapt, toţi concurenţii stau ca pe ghimpi. Şi preîntâmpină cu gesturi nostime febra ce-i va chinui plăcut. "Când se va da startul?", e întrebarea care arde.. "Îl dau eu. Simbolic. Să nu mă puneţi să trag cu pistolul. Sunt iute doar la fugă", zâmbeşte Szabo.

Şi disputa se încinge. Umăr la umăr. În stil Belo. Sau Doboş. Se mai scapă un cot fin, o piedică involuntară şi plutonul se împrăştie treptat. Ateţii profesionişti măresc tempoul spre Guvern. Ce tactică? Ce strategie de cursă!? E doar rezistenţă, forţă şi progresie. Amatorii sunt conştienţi că le vor admira doar modelul de pe talpă profesioniştilor. Şi se agaţă doar cu sufletul de linia de finiş.

Gabi îşi urmează ritmul obişnuit. Are tovarăşi de drum - temerari uimiţi de com