Profesorul Zoltán Rostás crede că Ţinutul Secuiesc este mai degrabă o miză politică decât un subiect care să-i monteze pe români împotriva ungurilor şi invers. Mai mult, antropologul Zoltán Rostás este de părere că autonomia nu le-ar face bine secuilor, care de multe ori în istorie au fost un fel de căpşunari, obligaţi mereu să-şi caute de lucru în alte părţi.Locuiţi în Bucureşti de aproape 40 de ani, dar v-aţi născut în secuime şi cunoaşteţi felul în care majoritarii şi minoritarii se raportează unii la alţii. De ce credeţi că românii se tem de Ţinutul Secuiesc?

Z.R.: Ca să fiu mai „dur", ar trebui să spun că sunt din Regiunea Autonomă Maghiară, acolo am făcut şcoala generală şi liceul. Nu e adevărat că românii de acolo se tem de Ţinutul Secuiesc. Este însă un loc comun în sociologie că distanţa, deci lipsa de informaţie directă despre celălalt, sporeşte neîncrederea, sentimentul de frică. Îmi aduc aminte că în primii ani ai deceniului trecut o cercetare pe scară naţională a ilustrat că subiecţii din Moldova, care nu aveau contact direct cu maghiarii, aveau legat de aceştia prejudecăţi infinit mai mari decât cei din localităţi mixte din Transilvania.

Vreţi să spuneţi că e doar o teamă indusă de elitele politice?

Z.R.: Este rolul politicienilor să se teamă, să joace drame şi să se isterizeze. Săptămâna trecută am fost la Miercurea Ciuc, mă plimbam în parcul local, unde am văzut o mulţime de mămici şi copii foarte mici care vorbeau româneşte şi nu aveau deloc aerul că s-ar teme de ceva sau de cineva. Nu păreau să aibă nici o problemă. Dar, dincolo de impresii empirice, teama de grupul celălalt, fie etnic, fie religios sau de altă factură, are şi o condiţionare istorică, se transmite şi prin educaţie familiară. Astfel, de la autorii de manuale de istorie până la dascălul de la ţară, de la jurnalist până la autorul dramatic etc., toţi au partea lor