Şi, întotdeauna, restauraţia a adunat negustori, oameni cu ştiinţă de carte, care au făcut ceva, nu numai pentru ei, dar şi pentru ţară.” „Jariştea” a căpătat deja un loc în istoria gastronomiei româneşti şi, totodată, aşa cum îl caracterizează managerul său, „un cerc de foc din care izvorăsc lumini...”
La „Bistro Jariştea” ne-am interesat şi de o mâncare tradiţională românească specifică nu doar Revelionului, ci şi Crăciunului. Ni s-a recomandat „Drob de berbecuţ” în următoarea formulă de preparare: Pentru 10 porţii avem nevoie de 1 kg de măruntaie de miel, 500 g de ceapă, 200 ml de ulei, 5 ouă, 1 kg de ficat, piper, 3 legături de verdeaţă, usturoi şi un prapur pentru umplut.
Măruntaiele de miel se taie în bucăţi potrivite şi se înăbuşesc împreună cu ceapa şi cu usturoiul. Se adaugă mirodeniile. Se continuă înăbuşirea după care se dau deoparte, să se tempereze. Se toacă cu cuţitul cubuleţe şi se amestecă cu ouăle. Prapurul se aşază într-o formă, se pune farsa din măruntaie, se înveleşte şi se pune la cuptor într-o altă tavă cu puţină apă, timp de circa 40 de minute.
Despre sărbătorile de sfârşit de an în Bucureştiul de altădată, dar şi despre imaginea restaurantelor din capitala României de astăzi, am stat de vorbă cu scriitorul Dinu Săraru, de la care am aflat că, în localuri cum sunt cele renovate de patronii Jariştei, îşi scriau, în urmă cu secole, cărţile marii scriitori români. „Mateiu Cragiale, în epoca în care şi-a scris romanul „Craii de Curtea Veche” îşi avea locul aici; îl puteaţi vedea aici… Era o lume care a făcut din Bucureşti un panteon al lumii de la porţile Orientului; dincolo de mahalaua şi de sordidul unui oraş balcanic se înălţau palate, se construiau civilizaţii. O casă-restaurant precum „Jariştea” ne va întoarce întotdeauna la ideea de «Micul Paris».”
Într-un astfel de local stă bine chiar şi unui rege. Sau, măca