E inevitabil ca, in aceste vremuri confuze, critice, multi sa se astepte, poate chiar exagerat, la decizii istorice si evolutii de cotitura in arhitectura politica, economica si de securitate a lumii contemporane. O lume in criza, speriata si dezorientata, pare sa aiba astazi asteptari aproape mistice de la reuniuni de prestigiu, precum cele de la Davos, care aduna la un loc majoritatea celor mai influenti lideri din politica si economia mondiala. Poate si datorita "etichetelor" asociate unor astfel de evenimente, care au insa mai mult legatura cu retetele de marketing decit cu realitatea. Spre exemplu, Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial care se desfasoara anual la Davos, isi exprima speranta ca reuniunea abia incheiata va fi punctul de plecare pentru ce ceea ce el a numit o initiativa globala de reformare a sistemului bancar international, a celui de reglementare si a formulelor de guvernanta corporatista. In realitate, insa, dupa ce timp de 5 zile cei aproape 2500 de participanti nu au vorbit practic despre nimic altceva decit despre ceea ce unii numesc "criza capitalismului", la finalul discutiilor s-a ajuns, in cel mai bun caz, la un inventar al problemelor si mai deloc la solutii. Un participant la reuniune, citat de BBC, sintetiza cit se poate de plastic situatia: "Nu stim ce ce avem de facut dar stim precis ca trebuie sa facem ceva, si inca foarte repede".Sigur, s-au incercat si predictii, pentru ca toata lumea vrea sa stie, nu e asa?, cind vom iesi din criza. Numai ca nimeni nu le ia prea tare in serios, mai ales pe cele ceva mai optimiste. Dincolo de tema generala, care s-a impus de la sine, a existat insa ceva ce a diferentiat reuniunea din acest an de toate cele precedente. Prezenta, de regula masiva si flamboianta, a marilor oameni de afaceri, a presedintilor marilor corporatii transnationale (majoritatea bancherilor au fost, in mod previ