3) Înainte şi după scrutin, s-a spus că Elena Băsescu va face de râs ţara în Parlamentul European.
E o prostie.
Dincolo de faptul că nu prea contează ce fel de oameni ne reprezintă la Bruxelles (totul e să nu fii pitoresc balcanic), Elena Băsescu are toate datele pentru a face o figură onorabilă la Bruxelles. A terminat o facultate, ştie o limbă străină, e bine educată, are o francheţe înnăscută, care îi va fi de mare ajutor în stabilirea unor relaţii umane cu alţi europarlamentari.
Nu e Adrian Severin, Corina Creţu sau Renate Weber. Dar nici Gigi Becali nu e! Sunt sigur că va face figură frumoasă la Bruxelles. Dacă o vor cunoaşte direct, şi nu prin intermediul celor scrise despre ea în România, ziariştii străini îşi vor schimba părerea despre ea.
4) A fost din partea mea, evident, reacţia unui om de bun-simţ la campania lipsită de orice bun-simţ dusă de presă împotriva Elenei Băsescu. O campanie pe care victoria la scrutinul de la 7 iunie nu numai că n-a micşorat-o, cum ar fi cerut-o legea potrivit căreia presa trebuie să cedeze în faţa vieţii, ci, dimpotrivă, a sporit-o urieşeşte.
Această campanie a atins culmea în chestiunea aşa-zisei uniforme militare purtate de Elena Băsescu la o manifestare de campanie. Spun aşa-zisa uniformă militară deoarece, fără însemnele specifice, ţinuta purtată de Elena Băsescu nu e o uniformă militară. S-au formulat cu acest prilej acuzaţii incredibile prin raportare la ceea ce s-a întâmplat în realitate: de la cea de pângărire a bravei noastre armate până la cea de infracţiune penală.
Nu umblu prin magazine pentru a putea garanta că ţinuta purtată de Elena Băsescu se găseşte în comerţ. Pe parcursul călătoriei în Iran, am văzut magazine care aveau la vânzare uniforme ale armatei iraniene. Dacă nu mă înşel, unul dintre membrii grupului nostru chiar a negociat una. Păi, dac
