Parintele Calistrat de la Manastirea Vladiceni In limbajul uzual al omului, cuvântul "putere" îl gasim pe buzele tuturor, iar cuvântul "adevar" este foarte folosit în exprimarea noastra de zi cu zi, în multe situatii si în orice discutie. Expresiile "îti spun adevarat", "adevarat vorbesc" sau "sa-ti spun eu adevarul", desi sunt omniprezente, nu au la baza doar realitatea, ci ascund adesea chiar si cele mai josnice nimicnicii omenesti. Astfel, cuvântul "adevar" este folosit în cele mai oribile crime si in cele mai hedoniste manifestari umane, dar odata exprimate sau explicate, arata si ele, la rândul lor, un anumit "adevar". Iata ca fiecare "adevar" al nostru se vrea a fi cel real. Aceasta se întâmpla pentru ca umanitatea, departandu-se de Dumnezeu, a ajuns sa aiba mai multe adevaruri. Ajungem, astfel, la cuvântul lui Petre Tutea: "Mai multe adevaruri - nici un adevar".
Puterea, la rândul ei, este ceva râvnit de orice persoana. Toata lumea vrea putere, si cel mai mic, si cel mai mare, si cel mai slab, si cel mai tare. În cautarea si obtinerea puterii, demersurile oamenilor vor tine sau nu seama de Dumnezeu, însa aruncând logica si analiza lucrurilor peste tot ce se întâmpla în jurul nostru, vom vedea ca avem de-a face cu doua "adevaruri" si doua "puteri": a omului si a lui Dumnezeu. Ca forma de manifestare, puterea lumeasca este atât cea dobândita pe drept, cât si cea dobândita pe nedrept. Vedem cum toti împaratii pamântului si stapânitorii peste
noroade au primit puterea într-un fel sau altul, dar desertaciunea este cea care a macinat imperii, armate, puteri, averi si a transformat totul în cenusa, praf, fum, umbra, vis cum arata psalmii: "Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut" (Psalmi 72.19-20). Ei nu au înteles cuvântul