12 ianuarie 1979: Ochiul stîng mi s-a înroşit şi pleoapa mi s-a chircit îngrozitor. Cred că m-a blestemat "Mama" lui Rembrandt, după ce i-am descris rama inflamată în care îi stau ochii. Stîngul meu a început să mă şi doară. Elena, acum aş avea nevoie de căldura mîinii tale, de dragostea ta grijulie.

Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii.

Am început deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri

12 ianuarie 1979(n.r. – continuare)

Ochiul stîng mi s-a înroşit şi pleoapa mi s-a chircit îngrozitor. Cred că m-a blestemat "Mama" lui Rembrandt, după ce i-am descris rama inflamată în care îi stau ochii. Stîngul meu a început să mă şi doară. Elena, acum aş avea nevoie de căldura mîinii tale, de dragostea ta grijulie. Andrei, săracul, mi-a făcut frecţii şi pe spinare cu "Diana", el se mîndreşte să mă doftoricească, mi-a pus tot felul de comprese de muşeţel şi picături în ochi; dar oricum e un copil. Un copil cu suflet mare şi cu problemele mai grave decît i-ar trebui. Elena, mă simt singur în univers, aici în Piaţa Vienei. Mi-e dor de tine de parcă tu ai cuprinde, în trupul tău dulce şi ameninţat şi în sufletul tău aprins şi credincios, cîte ceva din toate femeile pe care le-am iubit. Sînt nedormit, sînt iritat, sînt pornit pe tot comerţul mondial şi-mi pare rău de inerţia multora din cele de-acasă.

Procuristul ne dă şi cîte un coniac, cred că era un excelent "Courvoisier", lîngă cafeaua pe care secretara sa, o tînără, nu tocmai urîtă în blugii care-i ţipă pe coapse, ne-o aduce. Nu am băut dimineaţa nici cînd învăţam de la Fănuş Neagu cum se duce la gură paharul, lucru pe care – iartă-mă, Fănuş – nu-l fac bine nici azi. Dar acum, aici, gust puţin coniac, de ciudă şi de nesomn. Mi-e ciudă pentru că am văzut magazinele lor pline şi ştiu că nu