Înţeleg să modernizăm statul. Dar n-am putea moderniza puţin şi mersul?
"Luni sunt la Bucureşti. Avem treabă cu modernizarea statului". Şi pentru că se grăbea cu modernizarea, dl. Băsescu a plecat duminică de la Predeal spre Bucureşti cu elicopterul. Pentru o atare misiune nu se stă în coloană, nu se pierde vremea, chiar dacă ai antemergător şi girofar.
Pentru un astfel de destin mesianic care te poartă în zbor spre Capitală nu priveşti decât înainte: Un cer de stele dedesubt/ Deasupra-i cer de stele/ Părea un fulger ne'ntrerupt/ Rătăcitor prin ele.
Şi, totuşi, să nu-l fi distras nimic pe acest Luceafăr al politicii româneşti? Să nu fi privit o secundă în jos, la cuibul de cuci rebegiţi peste care zbura? Să nu fi făcut destinul prezidenţial osmoză cu destinaţia poporului participant la trafic?
Dacă acolo, sus, ar fi ajuns urarea unei naţii incapabilă să se ridice la înălţimea destinului făurit pentru ea de şeful statului, aceasta ar fi sunat aşa, ca un colind: Domn, domn, să-nălţăm! Străin la vorbă şi la port/ Luceşti fără de viaţă/ Căci eu sunt vie, tu eşti mort / Şi ochiul tău mă-ngheaţă.
Adevărul e că mi-am pierdut ani din viaţă pe DN1. Este şi motivul pentru care, în ultimii ani, Braşovul natal mi-a devenit la fel de îndepărtat ca Laponia. Recunosc că în orele de stat în coloană rareori mă gândesc la statul asistenţial şi la felul cum el trebuie modernizat. Mai mereu sunt preocupat să le urez şi eu de bine domnului de la Circulaţie şi domnişoarelor de la televiziune care ne recomandă s-o luăm pe DN1A, cu aerul că ne-ar spune un mare secret al omenirii.
DN1 este drumul înjurăturilor noastre: cei care vin dinspre Ardeal îi înjură pe bucureşteni că dau buzna "la munte" şi le ocupă lor drumul; cei care vin dinspre Bucureşti îi înjură pe ardeleni că ţuşti şi ei spre Capitală; dar, dacă apare vreunul din Constanţa, îl înjură toţi, că
