Un număr foarte bun este cel din mai-iunie (5-6) al revistei EUPHORION, dedicat Cercului Literar de la Sibiu, cu ocazia împlinirii a şase decenii de la publicarea Manifestului acestuia. Şi pentru că, în general, cînd citim reviste, ne gîndim prea puţin la cei care le fac, atenţia fiindu-ne reţinută de cei ce semnează materialele publicate, iată cui îi datorăm reuşita "Euphorionului" (nu doar în privinţa calităţii conţinutului, ci şi ca machetare şi acurateţe tipografică): redactor-şef – Dumitru Chioaru, redactori – Ioan Radu Văcărescu şi Andrei Terian, secretar de redacţie şi graphic design – Mircea Stănescu, tehnoredactare – Marian Florea. Numărul aniversar (ilustrat cu fotografii, unele inedite, din colecţia dr. Gheorghe Telea) a fost precedat de un simpozion cu aceeaşi temă, unele comunicări fiind acum tipărite în revista sibiană ce poartă numele proiectatei publicaţii a cerchiştilor din 1946. O pondere specială între aceste contribuţii de istorie şi critică literară are Nicolae Balotă, supravieţuitor al Cercului literar "care a devenit un adevărat cerc al poeţilor dispăruţi". l Răspunzînd întrebărilor adresate de Dumitru Chioaru, cărturarul face subtile observaţii cu bătaie spre prezent şi viitor: "Ceea ce trebuie remarcat, înainte de toate, este un anume paradox al poziţiei cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliţi, huliţi sau mai rareori elogiaţi drept «esteţii de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremaţia esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Păşuniştii», apologeţii «plaiurilor străbune», militanţii naţionalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca şi, ceva mai târziu, militanţii comunismului, toţi cei ce se vor situa pe «o poziţie ferm anga