Când un copil nu ştie să citească nici în clasa a IV-a, părinţii pot crede că de vină este un profesor neglijent. Specialiştii însă avertizează: poate fi vorba despre dislexie, o tulburare de învăţare care nu are legătură cu dezinteresul profesorilor şi nici cu capacitatea de înţelegere a copilului în cauză.
Potrivit datelor statistice deţinute de Asociaţia Română pentru Copii Dislexici, între 7 şi 10% din copiii europeni au probleme în a învăţa să scrie, să citească şi să calculeze. Dintre aceştia, 3 până la 5% au dislexie, iar restul, predispoziţie spre dislexie. Această tulburare de învăţare se manifestă prin dificultăţi în a citi, a scrie şi a socoti. Din acest motiv, copiii dislexici se confruntă cu eşecul şcolar, deşi nivelul lor de inteligenţă este unul comparabil cu cel al copiilor care nu au această problemă.
Citiţi şi: A învăţat să se joace la patru ani
Se poate moşteni de la părinţi
Roxana Iliescu, mama Terezei (6 ani), fetiţă cu „predispoziţie la dislexie" ştia riscurile. „Tatăl este dislexic, la fel şi unchiul, de aceea am fost în alertă tot timpul pentru a depista cât mai devreme dacă există sau nu vreo tulburare de învăţare şi în cazul Terezei". Potrivit Evei Bartok, preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici, această tulburare este frecventă la copiii care au părinţi dislexici. Acest lucru se explică prin faptul că disfuncţia neurologică ce conduce la dislexie are cauze genetice. Dar şi factori precum naşterea prematură şi bolile care afectează sistemul nervos central al copilului în primii ani de viaţă o pot cauza.
„Mulţi specialişti consideră că tulburarea de învăţare nu este cauzată de o boală, ci de un mecanism atipic de prelucrare a informaţiei, fiindcă aceşti copii sunt la fel de inteligenţi precum ceilalţi, doar că au nevoie de metode speciale de învăţare", explică Eva Bartok. Această tulburare de învăţa
