UPDATE.

Am recitit comentariile, foarte multe (am fost absent doua zile). Reprezinta poate mai mult decat articolul, o dezbatere vie si interesanta. Le multumesc comentatorilor, contribuim cu totii la degajarea unor concluzii si chiar solutii. Inclusiv prin comparatia cu situatia din alte tari.

Cam aceasta este condiția socială, comportamentală, temperamentală a majorității românilor. Din păcate.

„Statul să aibă  grijă de noi, ca de aia e stat”, gândesc la unison categorii largi de cetățeni, indiferent de studii, de poziție în societate, de resurse moștenite sau obținute.

Gena aceasta colectivă s-a accentuat in timpul celor  45 de ani de comunism,  iar apoi prin politica iresponsabilă a clasei politice: votați-ne și noi avem grijă de voi, vă dăm ajutoare cât cuprinde și de unde nu sunt. Să trăiți prost, dar toți la fel. Iar noi, politicienii, „cine-mparte, parte-și face”!

Chiar și fără comunism, cum ne arată Grecia, nocivitatea acestui comportament al elitei conducătoare poate duce la prăbușirea unei națiuni.

E foarte comod și simplu de trăit, când altcineva îți decide viața, de la grădiniță la pensie.

Globalizarea, mobilitatea, tehnologiile, internetul, au tulburat această filosofie, sortită, părea, a dura la infinit.

Am văzut că se poate trăi și mai bine, că binefacerile civilizației sunt minunate la alții, că există și altă organizare socială din care profită majoritatea populației.

Această „trezire” și descoperire a altor lumi au stat la originea prăbușirii regimurilor comuniste. Asistații de ieri au vrut și ei mașinile luxoase, vilele, călătoriile, vacanțele exotice de care se bucurau ceilalți, din cealaltă parte a lumii.

Dar cu munca din comunism.

Aveau să descopere repede că este și un preț de plătit. Mult mai multă muncă, de calitate, nu fușăreală, activitate creativă, inteligentă, genera