"Traiasca regele/ In pace si onor,/ De tara iubitor/ Si-aparator de tara". Vreme de jumatate de secol, rostirea acestor versuri ale Imnului Regal, semnate de Vasile Alecsandri, era cale sigura catre ani grei de inchisoare. La fel cum de neconceput era orice forma de aniversare a zilei de 10 Mai, Ziua Regelui.

Astazi, familia regala s-a repatriat, si-a recuperat mare parte din avere, are mai multe resedinte, iar Regele are statut oficial de fost sef de stat. Asta nu inseamna insa ca romanii s-au reapropiat de monarhie sau macar o privesc ca pe o optiune posibila. Dimpotriva. Chiar si cei mai convinsi monarhisti tind sa admita ca drumul este inchis. Si totusi, oricat de ipotetica, intrebarea ramane. Oare ar avea nevoie Romania de o monarhie? Privind spre clasa politica, am putea fi tentati de un raspuns pozitiv.

Parca niciodata politicienii nu au fost mai nerusinati, iar poporul mai lipsit de orice speranta in privinta lor. Traian Basescu a aruncat lumea politica intr-o criza profunda care i-a scos la iveala intreaga mizerie si micime, insa presedintele pare sa-si fi atins, la randul sau, in aceasta privinta, limitele.

Nu este in stare sa coaguleze acum o solutie pentru iesirea din aceasta criza. Romania este blocata in haos, asediata de aceleasi figuri politice schimonosite, intepenita in lipsa totala de viziune si proiecte. Totul este doar balacareala si bajbaiala, cam ca inaintea descalecarii celui care avea sa devina primul rege al Romaniei.

Firul rupt al istoriei

Carol I n-a facut minuni. Dupa ce si-a infrant impulsul puternic de a pleca mancand norii dintr-o tara imposibila, a reusit sa dea un sens si o coerenta miscarii politice aiuritoare de la Bucuresti. A reusit sa faca ordine si sa impuna putina rigoare. A avut desigur la dispozitie cateva elite politice fabuloase si impreuna au creat Romania modern