Condamnarea lui Adrian Năstase este aparent firească. Nefiresc pare modul în care fostul premier şi ministru de Externe a fost umilit public în ultimii opt ani. În ce măsură justiţia a devenit un murdar joc politic şi un fel de reality show? Un fel de pornografie cu Constituţia în loc de bulină roşie?

Nu condamnăm decizia Înaltei Curţi - nu avem calitatea profesională în acest sens - ci faptul că din multele acuze aduse ex-premierului nu s-a venit cu justificări publice, ci mai ales cu încercări de exterminarea mediatică a acestuia. Dincolo de tragedia personală a pesedistului, problema ţine mai mult de un sistem ce dă verdicte definitive, ce decide viaţa unor persoane şi care, pare-se, depinde de voinţa unor politicieni vremelnici!

Pentru că dacă mulţi din justiţie ar da un banal copy-paste pe dovezile aduse de mass media considerăm că mai bine de jumătate din clasa politică ar trebui să meargă la „brutărie” sau să încerce să se sinucidă.

Nu puţine dovezi din corupţia lumii politice braşovene le-am adus şi noi în ultima vreme. Şi alţi colegi de presă. Efectul este zero. Deoarece nu există voinţă. Cu regret o spunem, dar voinţa justiţiei pare a avea carnet de partid.

O dovadă în acest sens este extrem de simplă. Am scris despre afacerile ce demolează orice bun simţ elementar ale primarului Scripcaru. Sute de milioane de euro dispărute dubios faţă de un ,,mizilic” de 1,6 milioane de euro ai lui Năstase şi aceia greu de demonstrat. Ale găştii din jurul supremului oranj verde de la Braşov. Or, domnul Scripcaru nu poate fi comparat cu domnul Năstase.

Dar se pare că atât timp cât madam procuror general Codruţa Kovessi va fi în fruntea unei părţi a justiţiei, cât madam Macovei decide la B1TV soarta altora, dl. Scripcaru poate să toarne în continuare. Asfalt, voturi la partid, bani publici pentru firmele prietene, panseluţe creştinate, bani