Toti elevii Scolii din Tabara incap intr-o Dacie. Sint sase de toti si nu umplu nici macar jumatate din bancile dintr-o clasa. "Unu' la Ciobanu, unu' la Rascarache, unu' la Ciorogariu, unu' la Lupu, altul la Neculcea si o fata la Stoica", ii numara nea Dumitru, ingrijitorul scolii. Elevii Scolii de la Tabara Noua, un satuc parca uitat de lume, situat la peste 25 de kilometri departare de Iasi, invata in "cerc restrins". De nevoie, nu de altceva. In satul lor cu doar 20 de case si tot atitea familii nu sint decit sase copii de clase primare. "Unu' la Ciobanu, unu' la Rascarache, unu' la Ciorogariu, unu' la Lupu, altul la Neculcea si o fata la Stoica. Sint sase, nu?" numara elevii, ca in Caragiale, Dumitru Filip, ingrijitorul scolii. "Ei, ar mai fi unul mai la deal, dar pe acela nu-l dau parintii la scoala. Zic ca nu au bani", tine sa adauge nea' Dumitru. Asa ca cei sase sint singurii elevi ai scolii din tot satul. Jumatate fata de numarul locurilor din banci. Scoala din Tabara Noua are, potrivit statisticilor, cei mai putini elevi din judet. "Doamna e la oras, la semnat cecuri de alocatii" Bucuros de ii zimbea si barbia ca au venit oaspeti in satul lui, nea' Dumitru e foarte ospitalier. Ne conduce imediat la scoala, intr-o joi, pe la ora 12, cind stiam noi ca elevii ar trebui sa termine programul. Ghinion insa. Nici picior de elev sau de invatatoare. "Sa stiti ca nu e nimeni. Copiii au stat pina la 10:30 in clasa, dar nu a venit doamna. E plecata la Iasi, la semnat niste cecuri de alocatii", ne explica tot nea' Dumitru, care ne invita inauntru, sa ne arate ce au facut francezii aceia care inca din 1996 ii tot ajuta. Asa s-a ridicat cladirea scolii. Tot francezii, printr-o fundatie ce a colaborat cu primaria, le-au adus si bancile, tabla, hartile, catedra si dulapurile. Scoala arata ingrijit. E curat inauntru. Chiar de cum intri, dai intr-un holisor de cel mult doi met