După 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova, locuitorii ţării se pot bucura de faptul că pot cumpăra din supermarket sau de la piaţă orice le pofteşte inima: de la fructe de mare, parfum francez sau ciocolată elveţiană până la pepeni verzi în plină iarnă.
Concetăţenii noştri încă obişnuiesc să blameze capitalismul şi economia de piaţă, care a venit peste noi acum 20 de ani. Puţini însă îşi amintesc că, în ultimii ani de existenţă a imperiului sovietic, pentru a cumpăra marfă de calitate trebuia să stai ore în şir la coadă, iar în unele cazuri chiar cu anii, cu toate că aveai bani. De exemplu, pentru a avea un automobil Jiguli sau un set de mobilă românească rândul era pentru câţiva ani înainte.
"Raiul sovietic", cu rafturi goale în magazine
În magazinele alimentare,rafturile erau semigoale sau încărcate cu produse care nu erau întrebate. „Deficitul" era vorba zilei, iar la finele anului 1990 în toate fostele republici sovietice au fost introduse tichete şi „invitaţii" pentru procurarea unui tip de marfă. De exemplu, un bărbat avea dreptul să cumpere într-un an doar cinci seturi de lenjerie, o pereche de pantaloni, două cămaşe. Un costum, sau un palton putea fi cumpărat doar o dată la trei ani.
Cu siguranţă, cei 20 de ani de independenţă şi de (pseudo)capitalism au adus numeroase probleme, dar dacă ne uităm în jurul nostru observăm şi plusurile. Datele oficiale arată că practic fiecare moldovean are acum telefon mobil, fiecare al doilea are televizor, rafturile magazinelor abundă de bunătăţi de pe tot globul, iar pe străzi se înghesuie automobile de lux.
Diferenţele se pot observa nu doar în oferta bogată, ci şi la preţ. În 1990, pentru a cumpăra un televizor color trebuia să munceşti cel puţin trei luni, dacă erai plătit cu un salariu mediu de 248 de ruble, cât era în fosta URSS. Acum, cu un salariu mediu lunar de circa 3.000 de le
