Foto: Andrei Pungovschi / Mediafax Foto În cîteva zile, directorul ziarului începe cea mai dificilă călătorie a vieţii sale. Ovidiu Ioaniţoaia se operează pe inimă. Se va întoarce să scrie aici. Un portret al lui şi un fel de a face meseria de jurnalist.

“Viaţa îi iubeşte pe cei care o iubesc”, îi spune Radu Cosaşu lui Ovidiu Ioaniţoaia în singurul interviu pe care scriitorul l-a acordat în ultimii ani. A ales un ziar de sport nu doar pentru că are rubrică aici, ci şi pentru că “acesta a fost visul meu de mic, să devin cronicar de fotbal”.

Radu Cosaşu mai are un motiv pentru care a ales ca interviul să apară în Gazetă.

Un spion neconfirmat

Ovidiu Ioaniţoaia se operează peste cîteva zile de inimă. Va zbura cu avionul la Munchen şi “de acolo mă va lua cu maşina un prieten”, unul dintre sutele de români strecuraţi printre filele reportajelor lui.

Are cunoscuţi peste tot, de la Dallas la Capetown şi din Bavaria în Ţara de Foc.

L-am suspectat o vreme că e spion şi nici acum nu sînt convins de adevăr. Dintr-un anume unghi, seamănă cu George Smiley în interpretarea BBC a lui Sir Alec Guinness.

Pentru nostalgici, e o versiune mai bună decît cea oricum încîntătoare a lui Gary Oldman, întruparea scepticului şef al MI6 din proaspătul “Tinker, Tailor, Soldier, Spy”.

Spy? Alte lucruri le ştiu sigur.

“Gramatică, logică, subiect”

Ştim, de pildă, că Ioaniţoaia este ultimul mare ziarist al generaţiei lui care ţine o rubrică zilnică.

A început la Sportul în 1968. Mulţi nici nu eram născuţi. A ajuns la “Flacăra”, Păunescu recuperîndu-l după ce ajunsese să lucreze în săli de cinema, trimis acolo de Partid pentru că se însurase cu o americancă. Bogată.

La “Flacăra” a lucrat alături de Tudor Octavian, Cornel Nistorescu, Octavian Ştireanu, Eugen Seceleanu, Adri