Când l-am auzit pe Miriuţă cum se bate cu cărămida în piept că echipa sa va bate Steaua, aş fi vrut să dau fuga la o agenţie de pariuri şi să mizez pe victoria Stelei în handicap (adică la mai mult de un gol, pentru cei nefamiliarizaţi cu termenii pariurilor sportive). Că a fost chiar aşa ţine şi de hazard, dar succesul campioanei en titre nu poate fi pus la îndoială. Spun asta deşi consider că trebuia acordat penalty la intervenţia lui Latovlevici, una similară celor pentru care se dă foarte des fault în atac! Am mai descris aici, de-a lungul timpului, intenţia unui jucător de a bloca un adversar fără a se afla în posesia mingii. Când spre un atacant, aflat cu spatele la poartă, se îndreaptă o pasă, prima lui mişcare trebuie să fie aceea de a intra în posesia mingii, dar mulţi au tendinţa de a-şi bloca întâi adversarul, de aceea sunt penalizaţi, pe bună dreptate, cu fault în atac. Iar măsura pentru fault trebuie să fie aceeaşi în careu sau în afara lui. Cam asta a făcut şi Latovlevici, ţinta lui a fost adversarul, nu mingea. Totuşi, fără a mai despica firul în patru, trebuie spus că Steaua şi-a ridicat substanţial nivelul faţă de partida de la Galaţi, fiind atât de clar peste Ceahlăul, încât o eventuală egalare n-ar fi făcut decât să adauge mai mult suspans, fără a schimba rezultatul. În ciuda comportării dezamăgitoare din Liga Campionilor, în ciuda unor oficiali antipatici, să nu uităm că Steaua este ca şi neînvinsă pe plan intern în 2013! Da, „ca şi”, pentru că aceea victorie a Viitorului, din finalul sezonului trecut, trebuie încadrată într-o altă categorie. Nu neapărat blat clasic, poate unul condescendent. Dar în meciurile adevărate, cu miză, nimeni n-a izbutit încă s-o răpună pe Steaua în anul ce stă să se încheie. Urmează însă adevăratul test, cele două meciuri cu Astra. Pentru binele campionatului, aş prefera o împărţire a punctelor, câte două sau câte