La 6 dimineata, clopotele bisericii romano-catolice sparg linistea Pecicai si ecourile lor difuzeaza pina departe in campie si in lunca Muresului. Sunt aici catolici, ortodocsi , protestanti, neoprotestanti. Ii determina dangatul sa sara din pat ca sa inceapa o noua zi? Sau dimpotriva, se intorc pe partea cealalta si mai amana cu o ora-doua intrarea in programul diurn? Eu, unul, nu mai pot sa adorm. Ma imbrac si ies pe digul inierbat. O negura fina pluteste in jur ca o apa deasupra pamantului. Disting in departare capul unui cal. Mai incolo, spinarea unei vaci. Animalele par scufundate intr-un lac alb. Privelistea e halucinanta. Pare lucrata cu efecte speciale pentru un film cu dinozauri. Lumina se extinde lent peste lunca plina de abur. Citeva minute, nu vad decit abur si lumina. Apoi, aburul se desface in fasii tot mai subtiri si mai diafane pana dispare. Spectacolul s-a rispit cu toata maretia si frumusetea lui fulguranta. Cand o sa-l mai revad?
Paine cu cocarda tricolora
Lumina ia in stapinire un loc deja simplificat in limpezimea lui matinala: un dig, o lunca si salciile de pe malul Muresului. Ma intorc in sat. Ba nu, in oras, fiindca Pecica este de citiva ani oras. Cateva femei in varsta matura in fata portilor cu maturi din sorg. Nu e deloc mizerie, dar s-a adunat praf peste noapte si praful trebuie maturat. Imi place sa le vad trebaluind, curatind de praf locul din fata portii: gesturile si grija lor sunt pe cale de disparitie. Am umblat prin multe sate, dar nu am avut parte sa contemplu la 7 dimineata batrane gospodine maturand la sosea. Poate fiindca nici eu nu ma trezesc de obicei la 6 dimineata. Sau poate nu am fost chiar in satele care trebuie.
Ziua in Pecica a inceput. Timpul social isi desfasoara ritmurile: vanzatoarele descaleca de pe biciclete in fata magazinelor, functionarii coboara din masini, copiii din microbuze,
