Dosarul "Gazeta" arunca in dezbatere publica o chestiune mai delicata ca mersul pe sarma. Libertatea de exprimare si dreptul publicului de a fi informat intra in coliziune cu dreptul la viata privata, prezumtia de nevinovatie si dreptul la un proces echitabil. Pana unde se poate intinde accesul la informatii, fara sa declansam isterii in masa, fara sa pronuntam sentinte publice inaintea judecatorilor? Unde suntem acum? Intr-o tara in pragul nebuniei colective, devenita un imens Tribunal al Poporului. Daca numele lui Emil Boc "apare" in dosarul "Gazeta", atunci musai are o vina. Daca mai si vorbeste cu Liviu Man (aproape executat in piata publica), atunci primarul Boc este complicele lui. Daca numele lui Nagy Zsolt sau Codrut Seres "apar" in dosarul de "spionaj si tradare", este mai mult decat suficient. E limpede ca "au facut ei ceva". In ziua de azi, daca "apari" intr-un dosar, esti terminat. Gata judecat. Tribunalul Poporului, in prezidiul caruia s-au catarat, din pacate, colegi de breasla, analisti si politicieni, da primele verdicte fara sa clipeasca: suspecti!, complici!, vinovati! Discuta probe, capete de acuzare, dezbat public acte procedurale (arestarea asta se justifica, asta nu, aici sunt probe solide, astea sunt proaste, ridiculizeaza acuzatii) cu o siguranta de doctori in drept. Prin publicarea pe larg a unor stenograme dupa interceptarile telefonice, cum s-a intamplat in dosarul "Gazeta", interventia in viata privata a unor persoane cu statut de martor sau parte vatamata se produce brutal. Publicul ia cunostinta de informatii nerelevante, care tin de intimitatea persoanei, de la modul de adresare pana la date cu caracter personal (de exemplu, cineva afirma, intr-o discutie particulara, ca sufera de o boala incurabila etc.). O prima violare a vietii private o produce statul (justificat), iar doua oara, incalcarea acestui drept se produce complet nejustifi