Interesul FBI pentru vedete era moştenit de la fondatorul său, J. Edgar Hoover, care era de părere că orice informaţie înseamnă putere. Preşedinţii americani au trecut unul după altul, dar Hoover a rămas, graţie cunoştinţelor sale mediatice şi... dosarelor sale, scrie El Pais, citat de Agerpres.
Astfel, la momentul potrivit, rufele murdare ale lui Frank Sinatra au servit la exercitarea de presiuni asupra fraţilor Kennedy, care le împărtăşea slăbiciunea pentru femei. Odată cu explozia culturii anilor 60, numărul subversivilor a crescut. Nu a trecut neobservat nici Jim Morrison, care ţipa alături de trupa sa The Doors, "vrem lumea şi o vrem acum". Mulţi îşi făceau doar stagiul în retorica subversivă: Grace Slick, solistul de la Jefferson Airplane s-a prezentat la o cină la Casa Albă, de mână cu activistul Abbie Hoffman, plănuind să toarne puţin LSD în paharul preşedintelui....
Gustul pentru droguri facilitau operaţiunile FBI: cei prinşi cu vreo substanţă interzisă erau trecuţi pe lista "suspecţilor de urmărit". Obsesia lui Hoover pentru muzica folk avea o oarecare logică. Data din anii 30: asemeni Hollywood-ului, cercurile folk erau infiltrate de bolşevicii de tip nou. Partidul Comunist din SUA urma fidel lozincile lui Stalin, devenind o ţintă pentru FBI chiar înainte de Războiul Rece. Având în vedere că directivele Moscovei aveau ca prioritate conştientizarea minorităţii de culoare, PC a revendicat muzica afro-americană.
Legendarele concerte "From spirituals to swing", desfăşurate între 1938 şiy 1939, au fost organizate de New Masses, revista culturală a PC. Îşi făcea astfel apariţia John Hammond, producătorul discografic care îndrăznea să dezvăluie că Bessie Smith a murit pentru că nu a primit îngrijiri la un spital de albi din Mississippi. Se juca dur. După ce a refuzat să depună mărturie în faţa Comitetului pentru Activităţi Antiamericane, Pete
