Participând la o reuniune organizată de reprezentanţii de frunte ai mediului de afaceri – între care am recunoscut nu puţine figuri controversate, acuzate de fel de fel de inginerii financiare pe seama statului – preşedintele Traian Băsescu a lansat o veritabilă pledoarie pentru salata românească.
Mergând dânsul să facă aprovizionarea pentru doamna Băsescu, la Carrefour Orhideea, a putut să constate cum e prezentată acolo salata de import faţă de salata românească din piaţă. Diferenţa e cam cum arată doamna Udrea, echipată după un sejur de shopping la Viena, în comparaţie cu una din specialistele de la APACA. Este, desigur, vorba de formă, pentru că dacă e să vorbim de fond, eu, personal, aş avea mai multă încredere în doamna de la APACA, dacă mi-e foame sau vreau să îmbrac o cămaşă bine călcată. Încerc să-i înţeleg raţionamentul preşedintelui şi cred că nimeresc: dânsul vrea să spună că din salata românească din Matache, consoarta dumisale poate să gătească ceva mai bun decât din salata turcească de la Orhideea. Numai că el, personal, în condiţia de achizitor, trebuie să-şi învingă atracţia formală pe care o exercită salata turcească asupra opţiunilor sale de cumpărător.
Merg mai departe: prin acest exemplu, dl. preşedinte face - din nou - o pledoarie pentru produsele autohtone. Şi are perfectă dreptate. Un bun coeficient al gravităţii crizei actuale este cauzat de dezinteresul pe care producătorii români l-au manifestat faţă de produsele tradiţionale. Aşa am ajuns astăzi ca, din ţară eminamente agrară cum am fost, să mâncăm ce produc ţările industrializate.
A doua chestiune pe care a ridicat-o preşedintele la întâlnirea cu „grupurile de interese” se referă la comportamentul tipic al statului. Situaţia grea cu care se confruntă azi agenţii economici şi falimentele în serie au printre cauze şi faptul că statul nu-şi plăteşte datoriile. Intransigent