Revanşa nemţilor după umilirea din aprilie 2004, când au plecat din Giuleşti cu cinci goluri, unul mai frumos decât altul, a venit în momentul în care România era pe val. Cu 14 meciuri fără înfrângere, tricolorii conduceau într-o asemenea ierarhie. Cele două reprezentative, având zi liberă înainte de meci, au decis să joace un amical, ţara noastră pentru a demonstra că ascensiunea este una meritată şi muncită, iar Germania pentru a-şi lua revanşa după acel meci.
Meciul a avut două reprize distincte, în prima o formaţie a României care a avut şase ocazii periculoase la poarta lui Hildebrand, din care una s-a transformat în gol în minutul 3 prin fundaşul-atacant Dorin Goian, şi o a doua în care după schimbările făcute de Victor Piţurcă şi prin ieşirea lui Cristi Chivu a evoluat ca o formaţie care nu a ştiut ce vrea. Nu trebuie să omitem faptul că tricolorii au evoluat în faţa bronzului mondial, în faţa unei formaţii aflată permanent în vârful ierarhiei.
Meciul începe furtunos şi în min 3, Mutu centrează de pe flancul stâng şi Goian infiltrat în coasta apărării „pânzelor”, deviază în gol. Surpriză în tribune, pentru că, în continuare, românii nu cedează şi în min 12, Marica şutează din 20 m. la colţ lung şi goalkeeperul german scoate în doi timpi. În min 20, Chivu anunţă dureri la umeri, este consultat de medicul echipei şi este schimbat cu Ovidiu Petre. Marica are oportunitatea de a înscrie, după o cursă solitară, dar cade în careu în momentul şutului. Nemţii au prima şansă de a înscrie în min 26, când Coman scoate in extremis un şut al lui Podolski. Insistenţele germanilor se concretizează în min 42, Codrea îl pierde pe Schweinsteiger, care pasează pentru „capul” lui Schneider (aflat la meciul 80 în formaţia Germaniei), care egalează.
De ceea ce se temeau Victor Piţurcă şi tricolorii nu au scăpat, introducerea unor forţe proaspete, la reluare şi în s