Ajungind pe danielvighi.ro ai impresia ca nici nu se poate sa descinzi mai bine. Chiar daca iti propui sa critici blog-ul, evident nu persoana, realizezi ca nu prea ai ce critica, nu in sensul ca nu ai suficient material de referinta, ci in sensul ca pagina este atit de impecabil construita incit cu greu gasesti un pixel criticabil. Etica nu e despartita in mod rigid de estetica, dar moralitatea e strecurata difuz in spunere. Analizind majoritatea blog-urilor, te vezi nevoit sa te referi mai mult la stilul autorului, la persoana sau la poza vehiculata datorita continutului restrins si specializat sau aspectului structural-formal, care nu iese in evidenta prin nimic deosebit.
Asemenea blog-uri par atit de mimetice, incit demodata culoare locala sau adaptarea la realitati romanesti nu par decit un reflex al paradigmelor culturale straine, global utilizate. Jurnalistii de azi par a spune: scrieti blog-uri, baieti si fete, numai scrieti! Calitatea pare a ramine pe ultimul loc, in momentul in care imperativul este cel al productiei de cantitate. Si totusi, cu toate tribulatiile, circumstanta aceasta pare inevitabila, se preteaza publicului din zilele noastre, comod instalat pe marginea Internetului. in prezent, blog-urile cresc precum ciupercile dupa ploaie, adesea inscriindu-se in trend-uri facil digerabile si larg delectabile. Bineinteles, creatiile proprii, particularizate la dilemele nationale si regionale, abunda, autorii sint informati, publicul este cultivat, desi o veriga din lantul (inter)comunicarii lipseste. Dar cel mai adesea insa, tocmai acest public cultivat evita spatiul virtual, iar majoritatea blog-urilor par a fi facute pentru cititori fara mari pretentii, de unde si oferta slaba a creatiei. Exista insa si iesiri din acest impas.
Initiativa lui Daniel Vighi este o frumoasa exceptie de la tendintele imitative si strict distracti
