Din 2010, România intră în capitalismul total, capitalismul sută la sută, acela din cărţi şi de la seminarii şi năzuit de corifeii globalismului mondial. Pentru că ţăranul român, acela care încă se mai opune capitalismului tout azimut în România, încăpăţânându-se să mai existe şi să stea cu pământuri şi ceva produse în calea importatorilor, păşeşte la drum în 2010 - pentru prima dată în perioada de trecere de la comunism la capitalism şi ca o noutate absolută în toată lumea capitalistă - fără nici un ajutor, fără nici o susţinere de la propriul stat.
În timp ce toate statele lumii capitaliste - nici nu ne mai referim la altele! - nu ştiu ce ajutoare să mai inventeze pentru lucrătorii lor din agricultură spre a se asigura că aceştia vor reuşi să le producă necesarul alimentar pentru popoarele lor, dar derapând astfel de la linia capitalismului pur, România încetează absolut orice sprijin, indiferent că se referă la irigaţii, ameliorări, motorină, producţie vegetală, creştere a animalelor şi altele asemenea care, evident, încurcau lucrurile, distorsionând, ca incriminabile ajutoare de stat, piaţa şi, mai ales, relaţiile internaţionale capitaliste ale ţării.
România dă astfel o lecţie de capitalism celorlalte ţări care nu sunt destul de ferme pe linia capitalismului mondial triumfător şi face dovada unei înalte solidarităţi, fiind gata să-şi sacrifice producţia proprie pe altarul preceptelor acestuia.
Dintr-o trăsătură de condei, ţăranul român este trimis în capitalismul multilateral dezvoltat şi, prin comparaţie, fermierii americani sau vest-europeni rămân undeva în negura comunismului. Totul apare cu atât mai minunat cu cât România realizează acest demers ca membră în Uniunea Europeană, lăsându-i mască pe colegii din organizaţie, cărora li se vor înnegri feţele de invidie capitalistă, dar care, nefiind atât de altruişti, se vor năpust