Tineri ingenioşi şi „cu picioarele pe pământ”, aşa sunt cei care au gândit „Unteatru” – o „scenă” adăpostită la parterul unei case vechi din centrul Bucureştiului (chiar în spatele CEC-ului, Strada Ilfov nr. 1). Cei care i-au dat naştere şi numele sunt Andrei şi Andreea Grosu, iar spaţiul l-au primit, nu ştim pentru câtă vreme, de la nişte proprietari „generoşi”. M-am dus să văd, duminică, spectacolul „Zorba”. Începea la ora 20:00.
Casa cu pricina, din străduţa ascunsă între monumentale imobile de epocă şi clădiri uriaşe ale prezentului, care avea intrarea luminată obscur, te îndemna discret să-i descoperi misterul. O dată ce am pătruns în interior, am fost copleşită de cum e pus în valoare spaţiul: pereţii de cărămidă roşie peste care necruţător au trecut anii sunt „îmbrăcaţi” cu tablouri de artă contemporană. Pe ici-colo, elemente de recuzită, instalate pentru a da farmec locului. E un mic labirint şi în fiecare cămăruţă e ceva plin de încântare. Instantaneu te bucuri că ai ajuns aici.
Sala propriu-zisă de teatru e de fapt o săliţă, cu puţin peste 30 de scaune, care ocupă jumătate din loc. În cealaltă jumătate, un decor sumar, dar elocvent. Peste măsură de modestă e şi „orga” de lumini. Acestea vorbesc de la bun început despre o producţie realizată ieftin din punct de vedere financiar. Dar nu e un argument ca să judeci un spectacol, pe care aşteptam să-l văd de cum am auzit că există, pentru că am „pariat” (vorba vine), la Gala HOP de anul trecut, pe tânărul actor Ioan Mihai Cortea – autorul spectacolului „Zorba” de la „Unteatru”. Atunci, el, absolvent UNAT, promoţia 2008, prezenta în concurs un recital „Alexis Zorba” – monolog din celebrul roman al lui Nicos Kazantzakis, care a avut iniţial titlul „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas”, dar după ecranizarea lui Mihalis Kakoyannis, din 1964 (film premiat cu trei Oscaruri), cartea s-a numit simpl