Doua dintre cele mai vii si consistente reviste culturale contemporane – Cuvantul (Bucuresti) si Timpul (Iasi) – si-au anuntat, in numerele lor din septembrie, iminenta disparitie din peisajul revuistic autohton. Motivul, ca de atitea ori in ultimii ani, cind e vorba de institutii sau proiecte culturale – dificultatile financiare. „Soarta unei reviste de cultura intr-o economie de piata e plina de neprevazut – scrie Mircea Martin in editorialul de bilant si bun-ramas din ultimul numar al revistei Cuvantul. Din pacate – si aceasta e cea mai intristatoare revelatie a ultimilor ani –, ea nu depinde numai de calitatea intelectuala a propriei oferte.
Alti factori sint mai importanti: sustinerea financiara, «spatele» politic sau abilitatea de a face – fie si cu intermitente – scandal.“
Constatare amara, care readuce in prim-plan problema posibilitatilor de supravietuire a publicatiilor culturale intr-o societate in care mecanismele economiei de piata sint permanent „bruiate“ de metehne si mentalitati comunisto-securiste. Pentru ca nu economia de piata este de vina pentru degradarea tot mai evidenta a valorilor si a spatiului public, ci modul „original“ si defectuos in care mostenitorii economiei comuniste, centralizate si planificate, inteleg sa „interpreteze“ si sa puna in aplicare principiile economiei de piata.
Revistele culturale din Romania se confrunta, in momentul de fata, cu o foarte grava problema: aceea a difuzarii. Cu rare exceptii, marii difuzori de presa au fata de publicatiile culturale o atitudine de superioara ingaduinta, cind nu e dispret de-a dreptul. De la refuzul de a prelua astfel de publicatii, pe motiv ca „nu se vind“ – desi un public interesat exista si, in pofida previziunilor pesimiste ale difuzorilor de ocazie, acesta nu este deloc restrins – pina la nesfirsitele tergiversari ale platilor. Difuzarea revistelor c
