Teatrologul clujean Justin Ceuca (fost secretar literar la Naţionalul din oraș, profesor pensionat al Universităţii „Babeș- Bolyai“ și autor prolific de volume de istorie a teatrului) a publicat recent o Aventură a comediei românești de la 1780 la 2009, care abordează, într-un ritm alert, întreaga istorie a genului, privit în definiţia lui cea mai laxă. Astfel procedînd, cum ceva-ceva, o umbră de umor, dacă nu chiar un ușor comic asumat, se găsește în mai toate textele românești ale ultimilor „n“ ani, Justin Ceuca are un pretext destul de solid să scrie nu doar despre mare parte dintre scrierile dramatice ale răposatului regim (mai puţin dramele istorice, deși găsește multe de spus despre comediile istorice), ci și despre mai toată dramaturgia contemporană post-1989. Mulţumită acestui fapt, care face ca Alina Nelega să-i întîlnească pe Dumitru Crudu și Peca Ștefan, Gianina Cărbunariu – pe Radu Ţuculescu, Ștefan Caraman și Cristian Juncu (ei alcătuind, în viziunea dlui Ceuca, „Arealul «dramAcum»“), iar Radu Macrinici, Vlad Zografi, Ioan Peter și Mihai Ignat – pe Cornel Udrea și Adrian Lustig, putem, după ce ne limpezim mintea din caruselul bizar în care ne-a aruncat autorul acestei Aventuri a comediei…, să extragem cîteva idei utile, pe termen lung, despre ce înseamnă dramaturgia de azi și cum se poate scrie despre ea. La fel cum, din anterioara „organizare“ a hălcii comice socialiste inventariate de Justin Ceuca, putem trage niș - te concluzii sănătoase despre efectele nocive ale reinterpretării trecutului prin ochelarii ideologici ai prezentului. Să începem cu acest capitol. Justin Ceuca operează o împărţire a „comediei socialiste“ (care apare astfel ca un gen aparte) în funcţie de binomii convenţional-nonconvenţional, conformist-nonconformist, tradiţional-nontradiţional. Să ne-nţelegem, în ciuda aparen - ţelor, aceste categorii nu fac trimitere la relaţia cu o