Si-a construit primul casa la Grajduri, si era mindru si atotputernic peste sulfetele tiganilor pe care ii conducea, asa cum si trebuia sa fie un bulibasa. A avut aur care i-ar fi ajuns sa-si ridice palate si sa traiasca ca un rege. Acum este sarac lipit si bolnav, iar casa lui, ascunsa dupa palatele celorlalti tigani, nu mai are mult si se prabuseste. Umbla pe ulitele din Grajduri fara sa-si faca inima rea ca a pierdut cit ai clipi aur in valoare de miliarde de lei. Singura lui grija este daca va avea ce minca inainte de culcare. Nimeni din Grajduri nu-i acorda prea multa atentie batrinului Iorgu Stanescu, care, neavind altceva de facut, se plimba mereu pe ulite. Mai sta la o vorba cu cine are chef de povesti, mai capata o tigara..." Ce sa fac? Sint sarac lipit! Asta-i viata!", spune batrinul Iorgu, parca impacat cu ideea ca a ajuns sa traiasca in saracie si mizerie, dupa ce in tinerete a fost unul dintre cei mai bogati si puternici tigani din tara. Batrinul nu pare sa aiba regrete sau sa sufere atunci cind isi aminteste de trecut. "Prima casa de la Grajduri a fost a mea" Dintr-o rasuflare povesteste cum a ramas fara zece kilograme de aur, din mostenirea de la stramosi. "In '43 ne-a dus pe toti la Bug, in Transnistria. Eu mi-am luat si ceva aur cu mine si, in drum spre Bug, nemtii mi-au luat tot. 10 kilograme de aur....", repeta batrinul numarul, dind nervos din miini si cu voce tremurata. Vede ca ma uit la ghiului stralucitor de pe deget. "E din tinichea. Sa nu zic ca n-am si eu o podoaba", spune putin rusinat batrinul. La fel de calm povesteste ororile de la Bug de parca nu i s-ar fi intimplat lui, ci altcuiva. "Mi-au omorit sotia, iar eu am fost lovit cu un pat de arma, si de atunci am ramas cu mina paralizata. Dar nu m-am lasat. Ca un bulibasa adevarat ce eram, mi-am adus tiganii inapoi in tara. Si i-am condus mai multi ani. Eram un barbat puternic... Toti ascul