Scriitorul roman este orgolios, viseaza un camp literar cat mai gol in jurul sau, de aceea abia asteapta ca un confrate valoros sa fie linsat mediatic. E o satisfactie asta... Presa romaneasca, uneori, din pacate, si cea culturala, este tabloidizata, prin urmare, vaneaza sau confectioneaza stirile senzationale, scandalul. Or, in viata literara in care barfa procura delicii vindicative si consolari balsamatice, stirea ca X (eventual scriitor foarte bun, rasfatat, pe buna dreptate de critica) a fost, cu treizeci de ani in urma, strans cu usa si a semnat cateva note informative reprezinta o victorie a mediocritatii. Rar mi-a fost dat sa intalnesc, in asemenea cazuri, solidaritate; nu scriitoriceasca, ar fi prea mult, ci doar umana. La urma urmelor, nu e o fericire sa fi trait zeci de ani cu un astfel de cadavru in debara, dupa cum nu e o usurare propriu-zisa nici sa se afle pacatul acesta. Atunci cand un scriitor bun are astfel de pete in trecut, el este iute redus la atata. Ion Caraion? Un turnator odios. Nicolae Balota? Unul dintre cei mai sinstri informatori, dupa cum considera un om de radio (N.C. Munteanu), calmat cu documente extrase din arhivele CNSAS de un cercetator avizat (Gabriel Andreescu). Al. Paleologu? Un dandy profitor, care doar din snobism si-a si marturisit, primul, pacatul. Stefan Aug. Doinas? Un apolinic care dadea cu subsemnatul. Nicolae Breban? Un egolatru, care juca tenis cu Plesita. Ioan Grosan? Un las, care si-a mistificat biografia. Ioan Es. Pop? Un cabotin si el, care mai are si impertinenta de a culege toate premiile dupa ce a marturisit cu jumatate de gura colaborarea... Ne plac sau nu, acestea sunt cliseele care circula in viata noastra literara. Scriitorul roman este orgolios, viseaza un camp literar cat mai gol in jurul sau, de aceea abia asteapta ca un confrate valoros sa fie linsat mediatic. E o satisfactie asta... Problema este ca, di