Dupa multe mustrari si mustruluieli, cu chiu cu vai, am intrat si noi in Uniunea Europeana, cam pe usa din dos. Dar nici n-am intrat bine, ca politicienii nostri s-au si grabit sa-si dea cu firma in cap. in loc sa se apuce serios de treaba, sa rezolve problemele justitiei, ale coruptiei, ale invatamintului, sanatatii, agriculturii s.a.m.d, s-au grabit sa-si vada de ale lor, adica sa se „sunteze“, sa se razboiasca si sa se improaste cu noroi. Pe scurt, sa faca exact ceea ce stiu mai bine. Bilciul politic la care asistam de doi ani incoace este, desigur, mult mai important decit crearea unor institutii valabile, decit realizarea unor proiecte care sa absoarba banii veniti de la UE, orgoliile, cocoselile puerile, dedesubturile, cancanurile si interesele proprii sint mai importante decit faptul ca oamenii (de la muncitori si tarani la medici si informaticieni) pleaca din Romania ca sa poata supravietui, lasindu-si uneori familiile de izbeliste, sau decit faptul ca sint legi importante de trecut in Parlament.
„Razbelul“ Basescu-Tariceanu, care bate de departe talk-show-urile cele mai desantate, s-a sfirsit cu un joc extrem de periculos: suspendarea presedintelui. Precedentul creat, jocul infantil de-a hai sa vedem care este mai legitim decit celalalt spun multe despre iresponsabilitatea celor pe care i-am ales. Nu ne putem juca de-a democratia. Nu pentru asta i-am ales, zic eu, ci pentru a face treaba buna impreuna (eu una am votat o alianta, faute de mieux), nu sa se certe ca derbedeii de pe maidane, i-am ales sa fie gospodarii acestei tari, nu niste actorasi de duzina intr-un scenariu deplorabil.
Nu-mi pasa cine a inceput, ce au avut de impartit, nu-mi pasa de interesele lor, de ego-ul lor inflamat, lor trebuie sa le pese de noi, nu invers. insa, lucrul acesta, pe cit de firesc, pare pe atit de indepartat si de himeric. Conflictul dintre premi
