Economia stă pe o piramidă inversată: 3,1 milioane de salariaţi din privat susţin 15 milioane de bugetari, copii, pensionari şi asistaţi social. Este sustenabil modelul de organizare a României? Un număr de 5,3 milioane de pensionari, 4 milioane de copii şi adolescenţi sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari, 400.000 de angajaţi din companiile de stat şi sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat. La aceştia se adaugă cei 3-4 milioane de români care practic nu se regăsesc în nicio statistică, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistenţă. Unde se duce România cu acest model?
A rămas în folclor declaraţia preşedintelui Traian Băsescu din mai 2010, în momentul în care a anunţat tăierea salariilor şi a pensiilor: "Statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel, care este economia românească".
Datele statistice sunt clare: structura populaţiei României ilustrează un model de economie care nu va fi funcţional pe termen lung, atâta timp cât vor exista mai mulţi asistaţi social decât contribuabili: 5,3 milioane de pensionari, 8,2 milioane de asistaţi social (aici sunt introduşi şi copii), 1,2 milioane de bugetari şi 400.000 de angajaţi din companiile de stat sunt susţinuţi din contribuţiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajaţi rămaşi în mediul privat.
Radiografia preşedintelui făcută în urmă cu mai bine de doi ani era corectă, pe fond. Doar că, înainte cu un an ca ea să fie făcută, Guvernul lui Emil Boc pe care preşedintele îl controla introdusese, din considerente strict electorale, pensia minimă garantată care a accentuat povara pe buget.
În 2001 Guvernul lui Adrian Năstase a introdus venitul minim garantat. Nimeni nu s-a atins, peste ani, de acest venit, nici PNL, ni
