Descendent al unei familii nobiliare române cu origini în secolul al XIII-lea, Constantin Bălăceanu Stolnici îşi aminteşte de Crăciunul copilăriei sale. O discuţie, într-o zi friguroasă de decembrie, fără zăpadă din nefericire, în casa sa ce seamănă cu un muzeu, cea mai bună invitaţie de a ne întoarce pentru scurtă vreme în timp.
"Sigur că la vârsta mea îmi amintesc de peste 80 de Crăciunuri. Lucrurile s-au petrecut practic în trei segmente ale vieţii mele. Prima parte a copilăriei mele am petrecut-o aici, chiar în casa aceasta. A doua parte a copilăriei şi adolescenţa, la Stolnici. După aceea, când a început viaţa universitară, din nou aici, la Bucureşti. Pentru un copil, pentru un adolescent este adevărat că cea mai importantă sărbătoare este Crăciunul. Spre deosebire de un adult, care a aprofundat mai mult aspectele fundamentale ale religiei, Paştele este cel mai important, dar pentru copii, în general, este Crăciunul. De altfel întreaga construcţie a Sărbătorii de Crăciun este una veselă, cu bucurie, cu cadouri multe, cu o întreagă recuzită care face din Sărbătoarea Crăciunului una a bucuriei. La care se mai adaugă şi faptul că peste câteva zile vine Anul Nou. Ceea ce prelungeşte foarte mult, după care peste o săptămână vine Boboteaza. Un întreg ciclu, o întreagă perioadă care festivitate după festivitate, unele cu caracter religios, altele cu caracter mai laic, dar toate unele peste altele fac o perioadă extrem de interesantă".
UN BRAD PÂNĂ LA TAVAN
"Când eram aici la Bucureşti, sigur că Sărbătoarea Crăciunului o făceam aici, în această casă, conform tradiţiei care exista atunci în casele din Bucureşti. Un brad foarte mare, până sus la tavan. Nu cumpăram eu bradul, la piaţă undeva cred că se găseau, nu era populaţia aşa de mare în Bucureşti, lucrurile se găseau mai uşor, marfa ţi-era adusă acasă, laptele, brânza, ouăle, zarza
