Nu ştim dacă mitropolitul Daniel a avut sau nu dosar la Securitate. Ştim insă că ştirea Mediafax citează surse din CNSAS
Parcurgănd editorialul meu de ieri in variantă on line, Valeriu Turcan, purtătorul de cuvănt al Preşedinţiei, m-a sunat marţi seara, cu puţin inainte de a pleca la Sinteza Zilei, şi mi-a spus că discursul e pe site-ul Cotrocenilor.
La prănz, cănd incheiasem editorialul, nu era.
N-are rost să mai insist asupra faptului că acest Document nu numai că trebuia pus pe site-ul Preşedinţiei imediat ce Traian Băsescu l-a rostit, dar, mai mult, trebuia trimis, in varianta sa definitivă, tuturor ziarelor, televiziunilor şi, indeosebi, analiştilor.
Peste tot in lumea civilizată, astfel de intălniri, precum cea cu ambasadorii, sunt pentru şeful statului un prilej de a schiţa principalele direcţii de politică externă in perioada următoare.
In faţa corpului diplomatic, şeful statului prezintă un Document fundamental pentru ţara pe care o conduce. Asta deoarece un asemenea discurs conţine nu numai liniile directoare ale politicii externe, dar şi viziunea sa asupra lumii contemporane, de la inţelegerea principalelor evenimente pănă la descrierea planetei in ansamblu.
Discursul lui Traian Băsescu nu e un text plat, neinteresant, fie prin ascunderea părerilor sub splendidul limbaj de lemn al diplomaţiei, fie prin rostirea unor lucruri comune.
Dimpotrivă, dănd curs unui stil cu care ne-a obişnuit, discursul de politică externă al preşedintelui a fost nonconformist, trădănd in multe locuri o inţelegere mai aparte, ca să nu-i spunem ciudată, a lumii de azi.
Am putut remarca, parcurgăndu-l, in fine, căteva poziţii extrem de interesante:
1) Pledoaria pentru o diplomaţie mult mai indrăzneaţă decăt pănă acum.
Regăsită şi in Discursul lui Adrian Cioroianu, ministrul nostru