Acest final de campionat ar putea să însemne – dacă există vreo voinţă, nu neapărat politică, de acest fel – spargerea buboiului de ilegalităţi care sufocă treptat acest sport popular.

CFR Cluj este prima echipă din provincie care câştigă campionatul, după 17 ani de supremaţie neîntreruptă a bucureştenilor. A grupurilor de interese din jurul acestor echipe. Chiar dacă succesul clujenilor nu a fost unul convingător - o campioană are nevoie de ceva mai multă coerenţă şi stabilitate, lucru despre care nu se poate vorbi în condiţiile în care ei au pierdut cu uşurinţă avansul de 11 puncte pe care-l aveau din tur. Iar modul în care au câştigat partida decisivă de miercuri a fost departe de a certifica o campioană... - el pune în evidenţă faptul că o performanţă se poate construi, cu se-riozitate, talent, dar şi cu bani, oriunde, nu doar în Bucureşti.

Gruparea din Cluj şi-a pregătit acest succes încă din urmă cu vreo 6-7 ani şi a făcut-o pe principii mai sănătoase şi mai corecte decât competitoarele sale (era, dealtfel, cât pe ce, să cadă victimă acestei corectitudini). S-a lucrat pe principiul unei societăţi comerciale performante şi faptul că s-au adus mulţi jucători străini nu este un fapt negativ, atâta timp cât piaţa fotbalului ignoră tot mai mult graniţele naţionale. Ba, dimpotrivă, prezenţa acestor jucători poate da un impuls talentelor locale şi le poate ajuta să înveţe mai mult despre sportul modern decât teoriile care se reuşesc de obicei.

De cealaltă parte avem „modelul Steaua”. La 20 de ani de la cel mai mare succes fotbalistic românesc, datorat unei generaţii de jucători de excepţie, clubul fost militar înfruntă un moment dur care poate duce la dezagregarea echipei. Încăpută pe mâna unui spirit totalitar, care confundă banii cu competenţa, Steaua este echipa pe care s-au făcut cele mai variate şi mai dubioase experimente. Ajutată să câştige î