In sfirsit, cumulul de tare psihice, mocirla morala s-au coagulat intr-o constanta a comportamentului colectiv: minciuna ca forma de existenta. Cedarile repetate, dezertarile de la principii au transformat "masele" in gloate de resemnati care nu aveau nici o problema sa minta si sa se minta. S-a nascut astfel o psihologie de sclav. Dau intimplator, pe internet, peste un document din 1925, o Circulara a Secretariatului Central al PCR, din octombrie 1925, continind indicatii pentru sarbatorirea celei de a opta aniversari a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie. Directive catre toate celulele partidului, aflat atunci in ilegalitate, sa organizeze "festivitati, adunari si manifestatii", pentru ca "cele mai largi cercuri muncitoresti sa-si aminteasca de prima mare victorie a revolutiei proletare, de evenimentele din 1917 si de insemnatatea acestora, de rolul istoric al partidului bolsevic, sub conducerea caruia muncitorimea a obtinut aceasta mare victorie". Instructiuni precise, exacte, punctuale. Erau anii extazului in preajma Marii Aniversari. Ce se intimpla insa, chiar atunci, in URSS si mai ales dupa aceea? Sa apelam la o sursa mai aproape de noi, credibila, la un om care a cunoscut din interior efectele "revolutiei proletare", care a pornit in viata cu convingeri leniniste, dar a ajuns apoi in Gulag, Alexandru Soljenitin (Arhipelagul Gulag,, vol.II). La numai noua luni de la revolutie, la 23 iulie 1918, s-a pus piatra de temelie a lagarelor de munca, s-a emis actul de nastere al Arhipelagului. Detinutii, al caror numar crestea rapid, trebuiau deprinsi cu "munca comunista, colectiva", spiritul subotnicilor se cerea transferat in lagarele de munca fortata. Cine erau clientii? Lenin scria inca din 1918: "indivizii dubiosi (nu vinovati, nu dusmani, ci dubiosi!) sa fie internati in lagare de concentrare din afara orasului... sa se aplice o teroare de masa necrutatoare"