Titus Ceia Daca veti vedea prin tot orasul panouri, afise, bannere, toate cu un indemn electoral mai neobisnuit: Votati Andreea, deputatul copiilor, sa nu va mirati. E o campanie electorala care iese din canoanele si regulile cu care v-ati obisnuit pana acum.

Andreea este eleva in clasa a noua. O fetita de 15 ani, din Iasi. A avut probleme mari de sanatate inca de la nastere.

O parte dintre aceste probleme exista si acum. Se deplaseaza foarte greu. Are, cum spun specialistii, dizabilitati motorii. Aceste dizabilitati nu i-au afectat insa nici stralucirea zambetului, nici caldura sufletului, nici inteligenta. Andreea invata foarte bine. Toti profesorii ei spun, la unison, ca Andreea e o fata de exceptie. Daca poate da cuiva o mana de ajutor, ei bine, o face.

Asa este Andreea.

Ce poate avea in comun acest copil cu politicienii? Aparent, nimic. Daca Andreea a avut multe de indurat de la viata, politicienii, aproape fara exceptie, au insfacat de la viata tot ce se putea insfaca. Adica bani, onoruri, proprietati, distractii, emfaza, pretentii simandicoase si multe altele care pe moment nu-mi vin in minte. Totusi, la o privire atenta, ar exista si ceva in comun. Politicienii afirma ca ei ne reprezinta pe noi, ceilalti. Andreea crede ca poate sa reprezinte copiii.

Aici, asemanarile se opresc.

Cum ne-au reprezentat pana acum foarte multi politicieni, o stie toata lumea. Putem banui fara un efort intelectual prea mare si altceva: cum ne vor reprezenta o buna parte dintre politicieni chiar si dupa 30 noiembrie.

La Andreea, in schimb, problema reprezentativitatii are alta conotatie. Andreea ar putea reprezenta copiii cu adevarat. Nu e o simpla afirmatie de complezenta. Dovada se poate citi direct in ochii fetitei de 15 ani, in cursul oricarei discutii pe care ai putea tu, cititorule, s-o porti cu eleva de clasa a nou