Un mare talent nu este obligatoriu să fie dublat şi de un mare caracter. Ba - şi istoria culturii este plină de astfel de exemple - lucrurile pot sta exact invers.
O dovadă în acest sens ne oferă unul dintre candidaţii pentru un loc în Senatul României: invitat la o emisiune de publicitate electorală, acesta a declarat senin, că nu se teme de contracandidaţii din colegiul său, pentru că aceştia sunt nişte „anonimi”. „Anonimii” au, unul, o experienţă parlamentară de opt ani, iar celălalt de 12 ani! Că el, când s-a hotărât să facă pasul în politică, a făcut-o doar ca să-i dovedească lui Nicolae Văcăroiu că poate să-l învingă. Din păcate pentru el, preşedintele Senatului s-a retras din cursă, preferând Curtea de Conturi şi întărindu-i astfel candidatului nostru convingerea că a făcut-o de frica sa.
Florin Călinescu este un personaj. A apărut în vizorul opiniei publice atunci când Sârbu i-a oferit o pâine la emisiunea matinală a PRO TV, unde i s-a dat libertatea să bată câmpii în stilul său inconfundabil, câteva ore pe zi. A fă- cut-o cu haz, aşa încât a fost promovat cu un scheci de 10 - 15 minute, difuzat zilnic la o oră de vârf în care, alături de o echipă formată ad-hoc, parodia actualitatea politică într-o manieră adeseori distrugătoare pentru subiecţi. A fost, această pastilă, intitulată „Chestiunea zilei”, momentul de vârf al exprimării talentului său autentic, în care obţinea maximum de efect cu minim de mijloace. Popularitatea sa a crescut exponenţial, astfel încât managerii din Pache Protopopescu au dorit să o speculeze eficient pentru post: s-a creat pentru Călinescu un show, copiat după cel al lui Jay Leno, în care pe umerii săi de comedian au fost puse sarcini intelectuale şi politice fără măsură de împovărătoare. În dârdora populatităţii s-au observat mai greu lacunele culturale şi informaţionale, predominând o agresivitate menită să-i pună la
