Pentru a 120-a oară spune toamna frunzelor cum trebuie să cadă în curtea primei aşezări spitaliceşti din ţara lui Brâncuşi, la Târgul Cărbuneşti din Gorj. Şi iată-ne la manifestările organizate cu ocazia aniversării, la a treia ediţie a conferinţei „Medicina – artă, ştiinţă şi conştiinţă“ (19–20 octombrie), în cadrul căreia au fost prezentate lucrări şi referate cât pentru a ilustra zicerea aceea materialistă cu iz marxist, cum că „ştiinţa fără conştiinţă este ruină sufletului“. Medicina rămâne artă pură, credinţă în dumnezeirea-suflet, ştiinţă sinonimă cu lumina minţii şi conştiinţă că prin tot ceea ce suntem datorăm vieţii o nouă şansă. Marea familie a Spitalului Tg. Cărbuneşti (de curând devenită unitate de urgenţă) era, în preziua aniversării, „pe baricade“. Grădina râde în soare prin toate rozele târzii şi pâlcurile de crizanteme multicolore proaspăt înflorite, în cele nouă secţii cu dotări de ultimă generaţie se acordă îngrijiri de specialitate pacienţilor, întreg personalul este la datorie, domneşte o atmosferă de înţelegere şi colaborare, la care fiecare contribuie. Nu stres, nu teamă de ochiul şefului, nu voce ridicată (ba da, am auzit un ţipăt: salutul adresat luminii de un nou-născut de la secţia pe care acesta şi-o adjudecase drept prag de lume). Şi, cum gorjenii sunt păsări măiestre care ştiu şi de cânt şi de joc, ar fi trebuit să-i vedeţi la festivitatea de primire a inv Publicitate itaţilor la conferinţa medicală, îmbinând cântecul şi voia bună. Şi totuşi, dintr-o atât de mare prezenţă a slujitorilor în halate albe, nu s-a clintit nimeni să acorde un minim ajutor unei Mării-Mărioare care-şi plângea surâzând ghiduş un fel de dor din pricina căruia „de trei zile, zăcea în boală/Şi nu-i zicea nimeni: scoală!…“. Manifestarea, o complexă îmbinare de elemente, defineşte permanenta preocupare a oamenilor de aici de a demonstra că, în România de